,,O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale publicată în 1885. Este încadrata în curentul literar al realismului, opera fiind fidelă principiilor promovate de „Junimea”.
Comedia este specia literara a genului dramatic în versuri sau in proza in care se imbina categoria estetică a comicului și dramaticului cu un conflict puternic ce declanșează situații neașteptate, finalul fiind de regula fericit.
Comicul este o categorie estetică avand ca efect rasul, declanșat de contrastul dintre aparență și esență, pretenții și realitate, așteptări și rezultate.
Tema comediei o constituie prezentarea vieţii social-politice dintr-un oraş de provincie în preajma alegerilor pentru Cameră. Ca şi teme secundare putem aminti corupţia vieţii politice, lupta pentru putere, imortalitatea vieţii de familie.
Unul dintre personajele principale ale acestei opere este Zaharia Trahanache.
În ceea ce priveşte statutul sau social , acesta este preşedintele comitetului electoral şi a altor comitete. Este căsătorit cu Zoe Trahanache şi aparţine grupării politice formate din Tipătescu, Farfuridi și Brânzovenescu, susţinând candidatura lui Farfuridi pentru funcţia de deputat. Statutul psihologic este specific omului politic cu experiență care își urmărește propriul scop, Trahanache mărturisind că în viață trebuie să știi să acționezi „după enteres”. Acesta trăiește conflicte pe care, însă, le maschează în spatele unui calm imperturbabil. Statutul sau moral este evidențiat de firea sa calmă în contrast cu agitația manifestată de Tipătescu, o trăsătură morală care-l ajută să iasă din impas, văzută ca o cheie a succesului în politică, precum și de intuiția de care Zaharia Trahanache dă dovadă în identificarea armei de contrașantaj.
Una din trăsăturile dominante ale lui Zaharia Trahanache este diplomația, o trăsătură specifică oricărui om politic cu experiență. El consideră această trăsătură cheia succesului în politică. O secvență relevantă pentru caracterul său diplomat este cea în care el discută cu Tipătescu și își expune principiul de viață bazat pe diplomație: „Într-o soțietate fără moral și fără prințip trebuie să ai și puțintică diplomație”. Astfel, el este ferm convins că diplomația este o armă pe care o poate folosi în orice circumstanță pentru a rezolva în mod onorabil eventualele probleme.
O altă trăsătură a personajului este loialitatea fata de prietenul sau, care reiese din scena numărării voturilor. Farfuridi și Brânzovenescu își exprimă teama pe care o au de trădare din partea lui Tipătescu, iar Trahanache este indignat de lucrul acesta și îi ia apărarea: „De 8 ani trăim împreună ca frații și nici un minut nu am găsit la omul ăsta măcar atâtica rău”. Din această scenă este evidențiat faptul că Zaharia are încredere în Tipătescu și nu poate concepe faptul că acesta ar fi în stare de trădare, el crezând în prietenia adevărată dintre ei.
Piesa de teatru conţine patru acte, împărțite pe scene construite pe baza schimbului de replici dintre personaje; pe parcursul acestora se prezintă în mod gradat conflictul principal, de natură politică. Cele două tabere sunt reprezentate de două partide, fiecare susţinănd căte un candidat. Nae Caţavencu, lider al unei grupări independente, desprinsă din partidul de guvemămănt își doreşte să câștige alegerile, deşi oficialităţile judeţului, prefectul Ştefan Tipătescu şi şeful partidului, Trahanache, îl susţin pe Farfuridi. La acest conflict principal se adauga conflicte secundare, precum apariția cetățeanului turmentat, revolta cuplului comic Farfuridi-Branzovenescu, primirea depesei cu numele noului candidat impus de la centru, evolutia inversa a gruparilor adverse.
Comicul numelor este deosebit de bine reprezentat, tipologia personajelor este sugerată de numele acestora. Astfel, numele lui Zaharia Trahanache are la origine cuvantul ,,zahariseală” ce trimite la ramolismul personajului și ,,trahana”- cocă moale care se modelează după ,,enteres”.
Principala modalitate de individualizare și caracterizare a personajelor rămâne comicul de limbaj. Amestecul de registre stilistice este evident în replicile lui Trahanache, care își trădează, prin pronunția cuvintelor,originea grecească („soțietate”, „prințip”) și prin deformarea neologismelor, incultura („dipotat”, „document”,„cestiuni”, „endependant”, „enteres”).
Deși în aparență, Zaharia Trahanache, este mai încet în gândire și mai ușor de dus de nas, conform clișeului său verbal folosit frecvent, „Ai puṭintica rǎbdare, stimabile!”, care pare a-l caracteriza, în realitate este un individ abil și oportunist care acceptă situația de adulter a soției sale în favoarea propriului său interes.
In concluzie, Zaharia Trahanache ilustrează imaginea politicianului tipic: cu gândire plată, ipocrit, care se modelează după propriul interes şi care în spatele diplomaţiei ascunde viclenia şi imoralitatea.