În romanul „Enigma Otiliei” scris de G. Călinescu se remarcă în mod special tânărul Felix Sima, fiul doctorului Iosif Sima. Acesta, rămas orfan, se duce la București și își croiește un drum în domeniul medicinei, călcând pe urmele tatălui său.
Statutul său social este conturat încă de la începutul romanului, fiind fiul răposatului doctor Sima, un doctor renumit din Iași. După moartea tatălui său, Felix rămâne în grija tutorelui Constantin Giurgiuveanu, unchiul său. După moartea părinților lui, el moștenise „o casă veche, dar solidă și rentabilă” și „un oarecare depozit de bani”, ambele administrate de Giurgiuveanu. După terminarea liceului, timp în care locuise la internat, tânărul venise la București pentru a urma cursurile facultății de medicină. În ceea ce privește statutul psihologic al lui Felix, acesta este marcat de modul său naiv de a gândi, determinat de lipsa de experiență în plan sentimental a acestuia: „Simt nevoia… să iubesc pe cineva, să am o tovarășă nedespărțită”. Acest fapt îl determină să trăiască conflicte interioare puternice și să-și confrunte sentimentele, însă dezamăgirea și suferințele iubirii nu-l deprimă, ci îl ajută ca pe plan profesional să devină un om calculat și realizat, atingându-și țelul propus.
Din punct de vedere moral, Felix se distinge prin capacitatea sa intelectuală, fiind capabil să-și ducă la bun sfârșit scopul propus și să realizeze că Otilia poate fi un impediment în drumul său spre o carieră de succes în domeniul științific. Succesul lui în acest domeniu este asigurat de o căsătorie bazată pe interes, el căsătorindu-se „într-un chip care se cheamă strălucit și intră, prin soție, într-un cerc de persoane influente”. În acest fel, el înțelege că societatea este degradată din cauza puterii pe care o are banul și că nu există altă șansă de supraviețuire decât adaptarea totală la regulile ei.
La fel ca oricare tânăr ce este determinat să-și urmeze visurile, Felix manifestă o ambiție excesivă, de altfel, trăsătura dominantă a acestuia. O primă secvență în care ambiția lui este dezvăluită este cea în care Felix iese din locuința Georgetei, întâlnindu-l pe general și reflectează asupra situației în care se află: el petrece noaptea lângă Georgeta, în ciuda sentimentelor față de Otilia („Felix își exageră situația, socotind-o ca o decădere morală, și își făgădui o cură de ascetism. Avea să se înfunde în cărți, să dea examene strălucite…”). Astfel, el își manifestă ambiția de a-și urma scopul prin abstinență și devotament față de lumea academică.
O altă secvență în care Felix își manifestă ambiția este discuția dintre Otilia și Felix despre dorința tânărului de a excela în domeniul științific. Felix își dezvăluie intențiile cu privire la viitorul său, fiind extrem de motivat și conștient de efortul pe care trebuie să-l depună („Cu toate astea, adevărata muncă productivă, științifică nu va începe decât după ce voi termina studiile. Am de gând să mă specializez, să devin un nume.”). Prin aceste planuri, tânărul își manifestă, pe lângă ambiție, și seriozitatea cu care tratează lumea științifică.
De asemenea, și elementele de compoziție și limbaj sunt relevante în construcția personajului, un prim astfel de element constituindu-l mijloacele de caracterizare. În acest fel, portretul fizic al tânărului este conturat în mod direct de către narator, fiind descris ca o persoană care prezintă note de feminitate, în ciuda aerului său bărbătesc („gulerul tare și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină…, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau întâia impresie”). În plus, Felix dă dovadă de perspicacitate și migală, fiind extrem de analitic, această trăsătură fiind dedusă din faptele sale prin caracterizare indirectă: Felix publică un articol științific foarte bine redactat în revista „Archives de neurologie” („Își redactă articolul, îi puse la subsol un număr cam exagerat de referințe și-l prezentă profesorului”).
Un alt element pertinent în construcția personajului este limbajul. Acesta îi evidențiază statutul social, conturându-i imaginea de intelectual care posedă o anumită cultură. Această imagine este susținută de exprimarea corectă și elevată a ideilor și sentimentelor: „Otilia, te aștept cât vrei tu,… dar lasă-mă să te iubesc.”.
Romanul „Enigma Otiliei” introduce pe Felix ca fiind un personaj încadrat în tipologia ambițiosului și totodată un model în ceea ce privește perseverența și munca pentru a-și îndeplini țelul propus, în ciuda impedimentelor și a societății decadente din punct de vedere moral.