Romanul „Maitreyi” scris de Mircea Eliade, apărut în anul 1933 este un roman al autenticității și al experienței. În cadrul romanului, se remarcă în mod special relația dintre Allan și Maitreyi, o relație de iubire interzisă, religia hindusă fiind extrem de restrictivă în această privință.
Romanul se concentrează pe relația dintre cei doi și mai ales pe evoluția acesteia. Statutul social al lui Allan este conturat încă de la începutul romanului, fiind un european. În India este considerat în permanență un străin, în ciuda faptului că este acceptat de către familia Sen. Mai mult, el este apreciat și pentru competențele personale. El face parte din grupuri exclusiviste, fiind membru al comunității albe din Calcutta și preia de la eurasiatici un anumit dispreț față de indieni, în ciuda faptului că este preocupat de cultura lor, începând să învețe bengaleza cu ajutorul Maitreyiei. În schimb, Maitreyi este o fată din Calcutta, fiind fica marelui inginer Narendra Sen. Ea este foarte respectată de societate, fiind văzută ca o aristocrată. Ea respectă tradițiile și religia hindusă pentru că ea este crescută în acest spirit. Totuși, ea reprezintă în totalitate misterul feminin indian. În ceea ce privește statutul psihologic, Allan prezintă un mod de gândire rațional și aplicat, acesta fiind un avantaj din punct de vedere profesional, dar în același timp un dezavantaj din punct de vedere sentimental. El analizează în detaliu trăirile și sentimentele, această analiză reprezentând un impediment pentru ideea de fericire a iubirii, alături de Maitreyi, fiind generatoare a conflictelor interioare. El trăiește simultan sentimentul de dragoste pentru Maitreyi și vinovăția de a trăi într-o iubire interzisă. Totuși, firea lui extrem de rațională îl va determina în final să accepte situația, păsărind India pentru totdeauna. Comparativ cu modul de gândire al lui Allan care este fundamentat pe rațiune, Maitreyi se bazează pe o oarecare inocență tipic copilărească, dorind de asemenea să-și sporească nivelul de culturalizare. Acest mod de gândire o determină să acționeze pe moment, nedorind să anticipeze eventuale consecințe ale acțiunilor ei, lăsându-se purtată de sentimente cu ușurință. La fel ca și Allan, ea resimte conflicte interioare între sentimentele de iubire și cele de vinovăție de sine. Din punct de vedere moral, fiind un european, el vede iubirea ca pe un sentiment, dar din perspectiva unui hindus, această iubire reprezintă un păcat, relația devenind una lipsită de moralitate. Astfel, apare sentimentul de vinovăție trăit de Allan în finalul relației, simțindu-se vinovat atât față de familia Sen, cât și față de Maitreyi care îi provoacă suferință. Pe de altă parte, din punctul de vedere al unei fete indience, iubirea este văzută ca un sentiment sacru, feminitatea ei atrăgându-l pe Allan. Mai mult, ceea ce o caracterizează este exotismul și firea misterioasă.
Relația celor doi evoluează treptat, inițial aceasta se poate defini ca o sinceră prietenie, încurajată de Narendra Sen. Treptat, ea se transformă într-o relație de admirație reciprocă și, mai apoi, de iubire, acceptată cu greu mai ales de Allan care înțelege imposibilitatea materializării iubirii. O primă secvență relevantă pentru evoluția relației dintre cei doi este cea din bibliotecă, în care Maitreyi îi propune un joc cu cărți. Ea crede în hazardul jocului, transformând-ul într-un joc al iubirii, marcat de un joc al privirii, apoi un joc al atingerii mâinilor și, în final, un joc al atingerii picioarelor care presupune acceptarea iubirii. În acel moment, lui Allan i se confirmă sentimentele reciproce ale lui Maitreyi („Niciodată n-am știut mai precis ca atunci că posed ceva, că posed absolut”).
O altă secvență reprezentativă pentru evoluția personajelor este cea a logodnei: cei doi își mărturisesc sentimentele și fac un legământ al iubirii și unități. Acesta este perceput de către Maitreyi ca un ritual magic care invocă elementele naturii („Mă leg pe tine, pământule, să fiu a lui Allan și a nimeni altuia, să cresc din el ca iarba din tine…”). Acest moment este pecetluit simbolic printr-un inel ce reprezintă doi șerpi încolăciți, simbol al unității.
De asemenea, și elementele de compoziție și limbaj sunt relevante în evidențierea relației dintre Allan și Maitreyi, un prim astfel de element constituindu-l mijloacele de caracterizare, atât directe cât și indirecte. În acest fel, inteligența lui Allan este scoasă în evidență de către Maitreyi, prin caracterizare directă: „Tata zice că sunteți foarte inteligent și de-aia întreb mereu, mi-e frică să nu fac greșeli.”. Tot Maitreyi îi definește frumusețea europeană, fiind impresionată de aceasta, caracterizându-l în mod direct: „de aceea sunteți albi, sunteți foarte frumoși”. Trăsăturile lui Allan sunt reliefate și prin caracterizare indirectă, remarcându-se sensibilitatea: în ciuda lucidității, acesta e capabil de tandrețe și sensibilitate față de Maitreyi, această trăsătură fiind dedusă de atitudinea față de ea. În cazul Maitreyiei, portretul său fizic este definit din perspectiva lui Allan, prin caracterizare directă. Din descrierea lui Allan reiese faptul că nu e atras de frumusețea ei fizică, ci de exotismul ei: „Mi se părea urâtă, cu ochii ei pera mari și prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte… m-a lovit culoarea pielii, mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci”. Atitudinea Maitreyiei reflectă, de asemenea, sensibilitatea și inocența acesteia.
Un alt element important în evidențierea relației dintre cei doi este limbajul. Acesta le evidențiază statutul social, utilizând un limbaj care le ilustrează cultura și educația („Sunt foarte mândru de cetățenia și descendența mea continentală”, „How do you do?”). Mai mult, Allan are capacitatea de a schimba registrul în funcție de circumstanțe: cu Maitreyi are un limbaj care îi denotă tandrețea („Acum te iubesc numai pe tine; niciodată n-am iubit mai înainte.”), dar păstrează un limbaj colocvial.
Prin „Maitreyi”, Mircea Eliade inaugurează romanul exotic în literatura română şi impune o nouă viziune asupra autenticităţii. În proza lui Eliade, dragostea este înţeleasă ca proces al reîntregirii umane prin făptura nou creată din contopirea bărbatului cu femeia, recompunând perechea ideală, materializată în relația dintre Allan și Maitreyi.