Referat Aci sosi pe vremuri de Ion Pilat

Traditionalismul reprezinta o miscare literara manifestata in perioada interbelica a carei ideologie preia elemente din orientarile antebelice. Temele fundamentale ale traditionalismului interbelic au fost viata rurala, credinta, folclorul, timpul.

Poezia „Aci sosi pe vremuri”, de Ion Pillat, a fost publicată în volumul de versuri al autorului, intitulat „Pe Argeș în sus” și apărut în anul 1923. Ea înfățișează o realitate ce presupune identificarea trecutului cu prezentul, timpul fiind un simplu produs al percepției noastre. George Călinescu a declarat că „Pe Argeș în sus” l-a consacrat pe Ion Pillat drept poet „original și tradiționalist”.

Tematica rurala își subordonează tema iubirii și tema timpului, care sunt surprinse într-o construcție simetrică, de factura clasica.

Titlul operei transmite cititorului ideea contopirii trecutului cu prezentul, ajungându-se chiar la relația de identitate între cele două. Astfel, „Aci”, adverb de loc, alăturat sintagmei „pe vremuri” exprimă parcurgerea prezentă a unui traseu pe care, în trecut, l-au parcurs și alții. Repetitivitatea și ciclicitatea ce caracterizează existența umană sunt, așadar, evidențiate în titlul poeziei.

Incipitul, cuprinde primele doua distihuri, în care poetul prezintă locuința bunicilor săi, numind-o „casa amintirilor”. 

Poezia este alcătuită din nouăsprezece distihuri și un vers liber, cu rol de concluzie, și poate fi structurată în patru secvențe lirice: în prima secvență lirică, sunt prezentate succint locurile natale, reconstituite de memoria afectivă. Aici, imaginea poetică centralizată este metafora „casa amintirii”, reprezentând spațiul mitic al amintirilor. Prezența păianjenilor simbolizează scurgerea neîncetată a timpului. 

În cea de-a doua secvență poetică, este relatată povestea de iubire dintre cei doi bunici, eul liric imaginând amintirea romantică bunicilor în cadrul patriarhal al satului românesc. Prin metafora „ochi de peruzea”, iubita bunicului este individualizată și face referire la aluzia provocată de ochii ca lumina sufletului respectiv. Aceasta are valoare de talisman, iubirea fiind considerată protectoare. 

Secvența a treia se constituie ca o meditație concisă asupra trecerii timpului. Aceasta face trecerea de la povestea de iubire a bunicului, la cea a nepotului. Exclamația retorică „Ce straniu lucru, vremea!” evidențiază puterea portretelor, fiind singurele capabile să eternizeze clipa, să păstreze vie imaginile de odinioară ale strămoșilor. 

Ultima secvență este compusă de povestea de iubire dintre cei doi tineri. Povestea tinerilor este prezentată în analogie cu cea anterioară a bunicilor, cadrul natural rămânând același, doar ritualul întâlnirii repetându-se într-un alt timp. Găsit atât în cea de-a doua secvență, cât și în ultima, sunetul clopotului însoțește momentul întâlnirii îndrăgostiților și sugerează repetabilitatea experienței umane. 

Versul concluzie, laitmotiv al poeziei, accentuează ideea că, elementele esențiale din viața omului se repetă, timpul aducând mereu schimbare.

În „Aci sosi pe vremuri”, de Ion Pillat, observăm prezența eului liric datorită mărcilor subiectivității. Aceasta se realizează prin utilizarea pronumelor, a formelor pronominale și a verbelor la persoana întâi, precum: „am șoptit”, „am spus”, „am părut”, „mi”, „ședeam”. 

Semnificația deosebită pe care o poartă vechile valori este prezentă în opera de față, aceasta fiind o altă trăsătură a tradiționalismului. Astfel, povestea de dragoste a strămoșilor ajunge să se reflecte în cea prezentă, fenomen produs prin intermediul evocării trecutului și a valorificării acestuia.

Poezie înscrisă în curentul literar tradiționalist,  înfățișează repetabilitatea destinului uman, viața oamenilor jucând mereu același rol în cadrul Universului. Personificările contribuie la exprimarea ideii armonizării omului cu lumea înconjurătoare („Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc”, „îmbătrâniră plopii”), în timp ce referirile la lumea „veche”, cu un fond sentimental mai bine închegat, sunt marcate de epitete („Sări, subţire,-o fată în largă crinolină”, „turnul vechi”).

La nivel fonetic si prozodic se observa rima imperecheata, ritmul iambic si masura de 13-14 silabe. Însă versul independent din final relativizează construcția clasică.

În concluzie, valorificand argumentele demonstrate anterior, poezia „Aci sosi pe vremuri”, de Ion Pillat este o opera lirica traditionalista.

Vezi si schița Aci sosi pe vremuri de Ion Pilat