Realismul este un curent literar apărut în secolul al XIX-lea, caracterizat prin reprezentarea veridica a realitatii, printr-o viziune obiectiva si impartiala asupra lumii exprimată în opere cu tematică socială, cu situații și personaje tipice.
Publicat în anul 1938, la sfârșitul perioadei interbelice, romanul ,,Enigma Otiliei” de George Călinescu este o operă realistă cu elemente moderniste, fiind de asemenea de tip balzacian.
Temele acestui roman sunt realizarea unei fresce din viaţa burgheziei bucureştene, familia, societatea, moştenirea.
Titlul iniţial a fost „Părinţii Otiliei”, însă, din motive editoriale a fost schimbat în „Enigma Otiliei”, facându-se astfel trecerea de la un element clasic, paternitatea, la unul modern, misterul.
Unul dintre personajele principale este Felix, tipul omului echilibrat, sigur pe sine, nu poate înțelege mobilitatea tinerească a Otiliei. El știe că lucrurile trebuie să fie precise, că oamenii nehotărâți sunt nefericiți.
Statutul social al lui Felix din incipitul romanului este diferit față de cel de la final. Astfel, la început tânărul este doar un licean, orfan de ambii părinți și fiu de medic, care merge să studieze medicina, de la Iași la București, aflându-se sub grija tutorelui legal Costache Giurgiuveanu. La finalul romanului, statutul social al protagonistului se schimbă, acesta devenind un medic celebru, cu multe lucrări publicate și colaborări la tratate de medicină.
Psihologic, Felix este băiat sensibil, visător, cu nevoi de afecțiune, dat fiind faptul că este orfan. Pe de altă parte, el este un om inteligent, cu prezență de spirit, păstrând distanță față de Stănică, Rațiu și clanul Tulea, cu care intră în conflict. De asemenea, este reflexiv, având îndelungate discuții cu Weissman pe tema iubirii sau a vieții reprezentând, în același timp, tipul intelectualului. Nu în ultimul rând, protagonistul este un visător, cu o perspectivă proprie asupra vieții, fiind capabil să renunțe la iubirea adolescentină pentru Otilia.
Moral, Felix este un personaj complex cu principii și cu empatie față de cei din jur, acceptând să-i dea meditații lui Titi. El este capabil de relații autentice de prietenie, încercând să o înțeleagă pe Georgeta, înainte de a o judeca. De asemenea, deși este gelos pe Pascalopol, acesta este capabil să perceapă relația cu el din punct de vedere moral.
O scenă semnificativă în acest sens este vizita la moşia lui Pascalopol. Din cauza geloziei care se află în el, Felix acceptă să meargă cu Otilia la Pascalopol pentru a vedea cum stau de fapt lucrurile. Acesta este impresionat de bunul gust al moşiei dar şi de respectul pe care Pascalopol îl oferă Otiliei. Aici Felix realizează că dragostea dintre Otilia şi Pascalopol este mai degrabă una tată-fiică.
O altă scenă relevantă este cea în care înainte de a-l părăsi, Otilia merge în camera lui Felix, dorind o singură noapte cu omul pe care îl iubește. Felix doarme în acea noapte pe o canapea, dând dovadă de stăpânire de sine dar și de respect față de Otilia, oricât de mult o iubește. După un timp îi trimite o carte poștală spunându-i ” Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor „. Otilia crede faptul că pentru Felix este mai importantă cariera, înțelege că Felix nu o poate face fericită până nu se va realiza pe plan științific și nu e dispusă să aștepte atât, părăsindu-l și măritandu-se cu Pascalopol.
Conflictul romanului se afla în jurul moștenirea lui Costache Giurgiuveanu. Aceasta împarte personajele în două tabere: cei din clanul Tulea, care pândesc efectiv banii lui Costache, și cei care nu urmăresc averea lui Giurgiuveanu, dar depind de ea,Otilia şi Felix. Între cele două tabere se situează Pascalopol, care ține sincer la Costache, dar şi la Otilia, este convins de răutatea Aglaei și de relele intenții ale lui Stănică, are el însuși o situație materială foarte bună, drept care încearcă să îl sfătuiască pe bătrân să ia deciziile cele mai bune.
Perspectiva narativă este extradiegetica cu viziunea din dindarat si focalizare zero, presupunand un narator omniscient, omniprezent , ce relateaza la persoana a -III- a, în mod obiectiv și detasat, urmărind relația cauză-efect.
În concluzie, personajul Felix Sima se încadrează în tipul intelectualului naiv, maturizându-se cu ajutorul celorlalte personaje.