Realismul este un curent literar apărut în secolul al XIX-lea, caracterizat prin reprezentarea veridica a realitatii, printr-o viziune obiectiva si impartiala asupra lumii exprimată în opere cu tematică socială, cu situații și personaje tipice.
Romanul „Moromeții” de Marin Preda este scris în două volume la distanță de 12 ani (1955-1967). Acesta se încadrează în realism prin: cronotop, fapte verosimile, caracterul monografic, simetria incipit-final, obiectivitatea narării, tema socială.
O primă trăsătură a realismului reflectată în roman este perspectiva narativă, „dindărăt”, obiectivă, cu narator extradiegetic, auctorial, ce relatează fapte la persoana a III-a fără să se implice în acțiune. Focalizarea este neutră și este dublată de focalizarea internă a personajului reflector, Ilie Moromete, în primul volum, și Niculae, în volumul al doilea.
O altă trăsătură a realismului este simetria incipit-final, realizata prin tema timpului. În incipit „timpul părea să aibă cu oamenii nesfârșită răbdare”, în sensul că viața decurge fără conflicte mari, iar în final „timpul nu mai avea răbdare” pentru că au loc schimbări fundamentale. Acțiunea din primul volum se petrece cu trei ani înainte de al Doilea Război Mondial, pe parcursul unei veri, în satul Siliștea-Gumești din Câmpia Dunării, iar în al doilea, după război, vreme de aproape 24 de ani, fiind prezentate două evenimente istorice: colectivizarea și reforma agrară. În confruntarea cu timpul și istoria, omul este mereu un învins, în sensul că nu se mai poate adapta noilor realități.
Tema o reprezintă dispariția clasei țărănești tradiționale la trecerea dintre capitalism spre comunism. Pe fundalul acestor schimbări se derulează o dramă a paternității determinată de ruptura familială pe care o trăiește eroul.
Titlul redă numele numele familiei prezentate în roman, ai cărei membrii sunt reprezentanţii clasei ţărăneşti, surprinşi de prefacerile sociale din preajma celui de-al Doilea Război Mondial.
Un prim episod ilustrativ pentru tema și viziunea despre lume este cel in care se prezinta cina familiei Moromete din tinda casei Morometilor în jurul mesei joase, neschimbate de ceva vreme, deși familia se marise după a doua căsătorie a lui Ilie. Scena surprinde un moment din existenta familiei tradiționale, condusa de un tata autoritar. Așezarea membrilor familiei la masa dezvăluie adevăratele relații dintre ei. Copiii din cea de-a doua căsătorie stau în jurul mamelor lor, pe cand cei trei fii din prima căsătorie stau langa usa de la intrare, gata oricand parca sa plece, semn de instrainare de noua familie și al revoltei împotriva autoritatii paterne. Stand pe locul cel mai înalt, Ilie ii domina pe toti, fiind cel care încearca sa tina familia unita.
O alta scena semnificativă este tăierea salcâmului. Scena este grandioasă, privită de sus, aproape cinematografic. Salcâmul pare o fiinţă magică, el este martor şi păstrător al atâtor manifestări tainice ale vieţii ţărăneşti nescrise. Copacul este un „axis mundi” , care prin verticalitatea lui reprezintă demnitatea lui Moromete, autoritatea lui în familie şi în sat.. Tăierea salcâmului are loc duminică dimineaţa , pe fundalul grav al bocetelor care vin dinspre cimitir, iar copacul are o măreţie tragică, asemenea unei fiinţe care se împotriveşte să moară. După prăbuşirea salcâmului, urmează o tăcere de sfârşit de lume, iar satul însuşi pare mai mic şi mai trist. Omul rămas atunci în picioare lângă salcâmul doborât, suferă parcă la rândul lui o prăbuşire.
Ilie Moromete este personaj exponențial, realist, rotund și contrazice imaginea tradițională a țăranului printr-o complexitate spirituală și un farmec intelectual care pot rivaliza cu natura oricărui personaj modern.
Conflictul principal este dezacordul dintre Ilie Moromete şi cei trei fii ai săi din prima căsătorie: Paraschiv, Nilă şi Achim, izvorât dintr-o modalitate diferită de a înţelege lumea. Fii cei mari îşi dispreţuiesc tatăl fiindcă nu ştie să transforme în bani produsele economiei rurale, precum vecinul Tudor Bălosu, care se adaptează mai uşor noilor relaţii capitaliste. Cel de-al doilea conflict izbucneşte între Moromete şi Catrina, soţia lui. Moromete vânduse în timpul secetei un pogon din lotul soţiei, promiţându-i, în schimb, trecerea casei pe numele ei.
In concluzie, valorificand argumentele demonstrate anterior, ”Morometii” de Marin Preda este un roman realist.