Schiță O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale

Genul dramatic:

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor literare destinate pentru a fi reprezentate scenic. Acestea au o acțiune limitată în timp și spațiu și sunt împărțite în acte, alcătuite din scene, care au rol de a marca intrarea sau ieșirea unui personaj din scenă sau schimbarea locului acțiunii. Modurile de expunere predominante în operele dramatice sunt dialogul și monologul, care ajută la înaintarea acțiunii, prezența autorului fiind marcată doar prin ajutorul didascaliilor (indicații scenice date actorilor).

Specia literară:

Comedia este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, în care cu ajutorul personajelor ridicole între care au loc conflicte puternice, se satirizează întâmplări și moravuri sociale, finalul fiind unul vesel și cu rol moralizator
Opera “O scrisoare pierdută” este o comedie de moravuri, deoarece prezintă dorința de îmbogățire a burgheziei în timpul campaniei electorale pentru alegerea deputaților. Această comedie prezintă moravuri politice

Apariția:

Piesa de teatru “O scrisoare pierdută” a fost reprezentată scenic la data de 13 noiembrie 1884, pe scena
Teatrului Național din București, urmând ca în anul 1885 să fie publicată în revista “Convorbiri literare”.

Tema:

Tema comediei “O scrisoare pierdută” este satirizarea moravurilor funcționarilor politici de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Titlul:

Titlul comediei numește un obiect prețios care antrenează personajele, deoarece fiecare își dorea acel obiect pentru a-l folosi în mod abuziv, pentru a obține funcția dorită.

Viziunea despre lume:

În lumea dramaturgului, indivizii sunt capabili doar să mimeze anumite comportamente, fie ele bune sau rele, fie vorba de gesturi de dragoste, de trădare sau de onoare. Sunt indivizi cu moravuri ușoare, lipsite de principii și valori, care fac totul pentru a-și atinge scopul, oricât de denigrant ar fi acel comportament.

Personaje:

Zoe Trahanache – soția Zahariei Trahanache și amanta lui Ștefan Tipătescu
Zaharia Trahanache – soțul Zoei Trahanache, prietenul lui Ștefan Tipătescu, șef al organizației locale a
partidului de guvernământ.
Ștefan Tipătescu (Fănică) – amantul Zoei Trahanache, prefectul județului, prieten și coleg de partid al
Zahariei Trahanache.
Nae Cațavencu – avocat, patronul ziarului “Răcnetul Carpaților”, șeful organizației locale a Partidului
Independent, candidat pentru funcția de deputat în Parlament.
Ghiță Pristanda – polițistul orașului și omul lui Tipătescu
Ionescu, Popescu, dăscălimea orașului – susținătorii lui Nae Cațavencu.
Farfuridi – candidatul partidului de guvernământ.
Brânzovenescu – colegul de partid al lui Farfuridi.
Cetățeanul turmentat – individ cu viciul băuturii, în mâna căruia ajunge scrisoarea.
Agamemnon Dandanache – tipul de politician lipsit de scrupule, candidat impus de la Centru și
acceptat de toți cei de la capitala județului de munte cu unanimitate de voturi.

Conflictul:

Conflictul principal: se desfășoară pe plan politic, între cele două tabere, respectiv membrii principali
ai partidului aflat la conducere (Tipătescu, Zaharia Trahanache, Zoe) și gruparea independentă a lui
Nae Cațavencu, candidat pentru funcția de deputat.
Conflictul secundar: se desfășoară între cei doi îndrăgostiți, când Tipatescu îi cere lui Pristanda
arestarea lui Cațavencu și percheziția casei, dar Zoe dispune eliberarea lui, folosind mijloacele de
convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa susțină candidatura avocatului din opoziție,
în schimbul scrisorii.

Relații spațiale și temporale:

Acțiunea se desfășoară “în capitala unui județ de munte, în zilele noastre” (sfârșitul secolului al XIX-lea, referința temporară fiind o aluzie la campania electorală din 1883), în decursul a trei zile.
Acțiunea primelor două acte se desfășoară în locuința lui Ștefan Tipătescu, într-o “anticameră bine mobilată și cu multe uși”.
Acțiunea celui de-al treilea act se desfășoară la primărie, imagine care “înfățișează sala cea mare a pretoriului primăriei”.
Acțiunea ultimului act se desfășoară în “grădina lui Trahanache”.

Mijloace de realizare a comicului:

Comicul este o categorie estetică care prin diferite acțiuni, situații, replici și personaje, provoacă râsul.
Comicul se deosebește de umor prin satira vehementă, a cărui scop este dezonorarea și îndreptarea trăsăturilor negative ale societății sau ale oamenilor.

Comicul de situație:

Pentru crearea comicului de situație I.L. Caragiale folosește modalități precum încurcătura, coincidența, confuzia și evoluția inversă în următoarele situații:

pierderea și găsirea scrisorii.
prezența triunghiului conjugal.
prezența cuplului comic Farfuridi-Brânzovenescu.
evoluția lui Cațavencu de la statutul de presupus învingător la cel de învins.
alegerea lui Dandanache ca reprezentant al județului.
confuzia făcută de către Dandanache între Trahanache și Tipatescu.
apariția cetățeanului turmentat.

Comicul de caracter:

Comicul de caracter se realizează prin dezvoltarea excesivă a unei trăsături, care are ca urmare diminuarea, uneori până la anulare, a celorlalte trăsături. Personajele sunt, după caracterul lor, clasificate astfel:

Zoe – femeie cochetă și adulterină.
Zaharia Trahanache – ramolitul.
Ștefan Tipătescu – primul amorez.
Cetățeanul turmentat – individ cu viciul băuturii, dar bine intenționat în privința scrisorii
Ghiță Pristanda – slugarnicul dornic de a-i judeca pe alții.

Comicul de moravuri:

Comicul de moravuri este rezultat din opoziția dintre pretențiile de moralitate, corectitudine din viața politică, socială și de familie și baza profund imorală a vieții sociale, politice și familiale.
Acesta țintește formele fără fond, alegerile din trecut, corupția, imoralitatea, dar și conducerea abuzivă a prefectului.
Situații în care se prezintă comicul de moravuri:
- relaţia dintre Tipătescu şi Zoe.
- felul în care se pregătesc şi se desfăşoară alegerile.
- obţinerea victoriei.
Este vorba atât de moralitatea din viaţa de familie, cât şi de cea politică, iar corupţia politicienilor afișează o multitudine de forme.
Acest tablou se încheie cu o stare de groază, deoarece Iona se simte urmărit de mulțimea de ochi ai “puilor monstrului de mare”, “cei nenăscuți, pe care-i purta în pântec”. Frica acestuia se naște la gândul că acei pui îl pot devora.

Comicul de limbaj:

Comicul de limbaj provine din două părți, respectiv din incultura personajelor, cât și din ticurile verbale:

Comicul de limbaj provenit din incultură sunt greșelile de vocabular precum folosirea cuvintelor deformate, “famelie”, “bampir”, “plebicist”, “cioclopedica”, încălcarea regulilor gramaticale și a logicii, prin contradicția dintre termeni “12 trecute fix”, “lupte seculare ce au durat 30 de ani”, a tautologiilor “entereseul și iar enteresul” dar și prin truisme “un popor care nu merge înainte, stă pe loc”.
Comicul de limbaj provenit din ticurile precum cel al lui Pristanda “curat murdar”, al Cetățeanului turmentat “eu cu cine votez?”, dar și a lui Trahanache “ai puțintică răbdare?”.

Comicul de nume:

Cațavencu- numele provine de la cuvântul “cață”, făcând trimitere la femeile inculte care vorbesc fără noimă, dar și la promisiunile mincinoase.
Zaharia Trahanache- numele provine de la cuvântul “zahăr” și de la cuvântul “trahana”, care înseamnă cocă care se frământă, făcând referire la comportamentul său modelator în funcție de interes, dar și capacitatea de a fi păcălit ușor.
Farfuridi și Brânzovenescu- numele cuplului comic au rezonanțe culinare, ambele făcând referire la incultura personajelor.
Pristanda – numele provine de la un joc moldovenesc care presupune bătaia pasului pe loc, făcându-se referire la caracterul înșelător al personajului, care preia ordinele oricui este la putere.
Agamiță Dandanache- numele provine de la Agamemnon, cuceritorul Troiei, dar cuvântul “dandana” desemnează încurcătura pe care o va produce.
Ștefan Tipătescu- numele provine de la cuvântul “tip” și face referire la un june prim(actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit).

Construcția operei:

Piesa de teatru “O scrisoare pierdută” este o comedie structurată în 4 acte și 44 de scene. Opera se deschide și se închide cu o confesiune a aceluiași personaj, Pristanda, iar subiectul este împărțit în mod clasic în 5 momente.

Momentele subiectului:

Expozițiunea:

Îi surprinde pe Ștefan Tipătescu, prefectul județului de munte și Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, comentând revoltați un articol din ziarul local, “Răcnetul Carpaților”, care îl acuză că a lăsat județul în “ghiarele unui bampir”
Tot aici, Pristanda găsește ocazia să-i menționeze prefectului dificultatea misiunii de polițist, dar și faptul că are “famelie mare, renumerație mică, după buget”. Însă prefectul îi penalizează cele spuse, deoarece știe că “a tras frumușel din condei” în unele situații, deoarece “dacă nu curge, pică…Las’ că știm noi!”.

Intriga:

Este alcătuită din momentul pierderii scrisorii de amor adresată Zoei Trahanache, de către Ștefan Tipătescu, amantul său, dar și de momentul în care Pristanda îi povestește lui Tipătescu că, trăgând cu urechea, a auzit discutându-se în casa lui Cațavencu despre o scrisoare compromițătoare, în posesia căreia intrase. Această scrisoare va stârni nenumărate dispute, urmate de șantajări și constrângeri între cele două trupe politice.

Desfășurarea acțiunii:

Debutează cu un moment în care este evidențiat comicul de situație, atunci când Zaharia Trahanache, cel înșelat, află de scrisoarea de amor adresată soției sale de către bunul său prieten, Tipătescu, dar tot el este cel care îl calmează pe Tipătescu, spunându-i să aibă “puțintică răbdare”, fiind convins că scrisoarea este “o plastografie”.
Zoe este și ea neliniștită din cauza acestei situații, deoarece îi poate fi afectată imaginea de femeie măritată. Ea îi mărturisește amantului său, Tipătescu, că a pierdut scrisoarea chiar în seara în care a primit-o, dar și că a fost chemată de către Nae Cațavencu și amenințată că scrisoarea va fi publicată, astfel că a fost nevoită să-i promită acestuia funcția de deputat.
Fiind văzuți intrând în redacția ziarului “Răcnetul Carpaților”, “neica Zaharia” și “coana Zoițica” sunt considerați de către Farfuridi și Branzovenescu, fiind necredincioși partidului.
Tensiunea crește atunci când apare Cetățeanul turmentat, care mărturisește că a găsit o scrisoare, care i-a fost furată de către Nae Cațavencu. Zoe încearcă să recupereze scrisoarea cu ajutorul lui Pristanda, dar fără succes.
Zaharia caută și el metode de a recupera scrisoarea, astfel găsește un fals în actele fundației “Aurora economica română”, conform căruia patronul, Cațavencu, fura banii societății.
Problemele nu se termină, deoarece Farfuridi și Brânzovenescu, indignați de cele văzute, doresc să trimită scrisori anonime către “Comitetul Central, la minister și la gazete”, pentru a-l denunța pe prefectul trădător, însă Zaharia reușește să împiedice expedierea acestor documente.
Tensiunea atinge un punct înalt atunci când se anunță că în următorul număr al ziarului “Răcnetul Carpaților” va fi redată “o interesantă scrisoare sentimentală a unui înalt personaj din localitate către o damă de mare influență”.
Pentru a împiedica publicarea scrisorii, Tipătescu îi ordonă lui Pristanda să-l aresteze pe Cațavencu, dar este împiedicat chiar de către Zoe, care susține către Cațavencu “eu te aleg, eu și cu bărbatul meu, și mie să-mi dai scrisoarea”, iar la auzirea acestora, Tipătescu îi spune lui Cațavencu “ești candidatul Zoii, ești candidatul lui nenea Zaharia, prin urmare ești și al meu”.
Astfel din cauza șantajului, sunt supuși să-l susțină pe Cațavencu.

Punctul culminant:

Situația din care toți pare că au ceva de câștigat și impresia că problemele s-au rezolvat este doar până la momentul sosirii lui Pristanda, care aduce o telegramă care anunță candidatul care trebuie ales, dar despre care nimeni nu știa nimic, Agamemnon Dandanache, fiind impus de Centru.
În sala mare a primăriei, după discursurile reprezentanților celor două partide, Farfuridi și Cațavencu, este anunțat numele câștigătorului. Situația ia o întorsătură mare, atunci când Zaharia îl anunța pe Agamemnon Dandanache ca fiind câștigătorul alegerilor.
Această situație creează haos, încăierări, în urma cărora Zoe este neliniștită, deoarece a pierdut controlul situației, Tipătescu este și el neliniștit, deoarece nu găsește rezolvări rapide, iar Cațavencu susține că a fost înșelat, singurul care are “puțintică răbdare” este și de data aceasta, Zaharia.
În îmbulzeala creată, Cațavencu își pierde pălăria, astfel și singura arma care îi asigura victoria, deoarece în căptușeala pălăriei se afla scrisoarea, care este găsită din nou de către Cetățeanul turmentat.
În mijlocul haosului creat, își face apariția Agamemnon Dandanache, alesul impus de Centru, care mărturisește că alegerea sa a fost impusă datorită unei scrisori de dragoste de la soția unui prieten, “persoană însemnată”. El mărturisește că va păstra scrisoarea,cu speranța că îl va ajuta și în alte situații.
De data aceasta, Cetățeanul turmentat îi dă scrisoarea “adrisantului”, iar Cațavencu se pleacă în mod supus în fața Zoei, deoarece nu mai are cu ce să o șantajeze.
Astfel din cauza șantajului, sunt supuși să-l susțină pe Cațavencu.

Deznodământul:

Piesa se încheie cu festivitatea organizată pentru a sărbători alegerile și îl surprinde pe Cațavencu împrietenindu-se inopinant cu rivalii săi, chiar îmbrătișându-l pe Dandanache, în timp ce Zoe și Tipătescu privesc liniștiți festivitatea, fericiți că totul s-a terminat.

Caracterizări:

Nae Cațavencu:

Nae Cațavencu este un important personaj din piesa “O scrisoare pierdută”, reprezentând tipicul demagogului politic.
El este avocat, directorul, dar și proprietarul ziarului “Răcnetul Carpaților” și prezidentul fondator al Societății enciclopedice cooperative “Aurora economică română”.
Este o persoană sociabilă, dar în același timp înșelătoare.
Este un personaj care se mulează în funcție de interesele sale, fiind violent atunci când el este cel care controlează situația și supus, chiar slugarnic, atunci când este vinovat.
Își arată aroganța și superioritatea când are scrisoarea, însă devine supus Zoei, când nu o mai deține.
Comportamentul său denotă lipsa sa de demnitate și comportamentul său înșelător, în funcție de interese.

Zoe Trahanache:

Zoe Trahanache este singurul personaj feminin din piesa “O scrisoare pierdută”.
Ea este cocheta adulterină, numită de critica literară “cea mai distinsă prezență feminină”, soția Zahariei Trahanache și amanta lui Ștefan Tipătescu.
Este o femeie ambițioasa și autoritară, interesată mai mult de ceea ce pare că este, nu de ce este cu adevărat.
Ea vrea să pară soția perfectă, o familistă veritabilă, în timp ce este exact opusul.

Relația dintre personaje:

Prima scenă:

Prima scenă relevantă pentru relația dintre cele două personaje este cea în care Nae Cațavencu o cheamă pe Zoe la redacția ziarului pentru a o șantaja cu scrisoarea de amor, în schimbul căreia voia câștigarea alegerilor.
Zoe acceptă și îi promite lui Cațavencu votul ei și al soțului său.

A doua scenă:

A doua scenă relevantă pentru relația dintre cei doi este sfârșitul piesei, când Zoe își recuperează scrisoarea, iar Cațavencu, nemaiavând cu ce să o șantajeze, îi cade acesteia la picioare și chiar preia conducerea întregii festivități.
Relația dintre cei doi este bazată pe șantaj, iar faptele celor doi sunt doar pentru a-și atinge interesul.

Încheiere:

Comedia lui I.L. Caragiale, “O scrisoare pierdută” este o foarte apreciată piesă de teatru, care are ca scop corectarea moravurilor sociale prin artă, într-o manieră comică