Expresivitatea reprezintă una dintre caracteristicile limbajului poetic, prin care se transmit direct idei, trăiri cu maximă încărcătură afectivă și subiectivă. Astfel, expresivitatea se evidențiază printr-un limbaj artistic sugestiv, diferit de cel uzual, identificat la nivel fonetic prin utilizarea ritmului interior și prin asocierea cu valențe muzicale a unor cuvinte:
ex.: „a” – vocală deschisă, „u”, „i”, „î” – vocale închise, „e”, „ă”, „o” – vocale semideschise, „m”, „n” – consoane nazale, „l” – consoană lichidă, „r” – consoană vibrantă, utilizarea figurilor de sunet: aliterația, asonanța;
la nivelul lexico-semantic, prin dominanta plurivalenței sensului conotativ al cuvintelor (ex.: …);
la nivelul morfo-sintactic, prin preferința pentru grupul nominal „substantiv + adjectiv” (ex.: …), prin raporturile de coordonare (ex.: copulativă, prin juxtapunere etc.) , prin timpurile verbale (…);
la nivel stilistic, prin imagini artistice, prin figuri de stil (ex.: …) și la nivel prozodic: rimă …, ritm …, măsura …